„Raportul funcțional dintre procesele inconștiente și conștiință” este numit de către Jung „compensator”. Carl Jung folosește aici termenul de compensare cu sensul de înlocuire sau eliberare, menționând că își extrage această idee din lucrările lui Alfred Adler, prin care acesta folosește ideea de compensare pentru a explica „echilibrarea funcțională a sentimentului de inferioritate”, văzut ca și o insuficiență organică, prin generarea unei „ficțiuni” care să înlocuiască această lipsă în vederea atingerii unei stări de echilibru (Jung, 2004, p.693). „Funcția compensatoare a inconștientului”, foarte evidentă în cazurile patologice, este aceea prin care „procesul inconștient împinge la suprafață materialul subliminal, constelat prin starea conștiinței”, într-un mod conform cu starea actuală a conștiinței, putând fi observate în acest proces toate conținuturile lipsă din situația conștientă actuală, ca o completare a celor deja conștiente (Jung, 2004, p.766). Aceste materiale sunt numite de către el artificial inconștiente și ele compun „inconștientul rațional inteligibil” care este stratul superficial al inconștientului.

Dacă simbolul apărut în conștiință nu poate fi reperat deloc în experiența individului și este imposibil ca acesta să-l fi auzit, văzut sau citit pe undeva și mai apoi să îl fi uitat, și mai mult decât atât, acest simbol are o natură mitologică, nu se mai poate vorbi de apartenența lui la un inconștient personal. În viziunea lui Jung, sub acest inconștient rațional personal se află un alt inconștient absolut nerelaționat cu experiența personală a omului, ce se opune într-un mod autonom sufletului conștient dar și stratului inconștient superior, și reprezintă o „activitate sufletească supra individuală” pe care el îl numește inconștient colectiv (Jung, 2011-1, p.311).

Inconștientul colectiv are un caracter general uman și chiar general animal, și reprezintă temelia psihicului individual ce se manifestă ca o „sumă ereditară de posibilități de reprezentare” (Jung, 2011-1, p.321). El conține motive și imagini mitologice, pe care oamenii de-a lungul timpului le-au proiectat fie în basme și legende, fie în istorie asupra personajelor istorice, fie în atribuiri de imagini unor forme vagi, ca de exemplu denumirea și interpretarea constelațiilor din astrologie. În acest context, Jung subliniază faptul că „ influențele astrale susținute de astrologie […] nu sunt altceva decât percepții introspective inconștiente ale activității inconștientului colectiv”. Prin urmare, acestea sunt doar niște proiecții ale unor imagini mitologice asupra cerului înstelat (Jung, 2011-1, p.325). Ele provin mai degrabă din sufletul omului primitiv care trăia fenomenele considerate naturale și normale astăzi, într-un mod mistic, fenomen care a determinat ca procese fizice (ca de exemplu răsăritul și apusul soarelui) să pătrundă în psihic sub forma unor deformări fantasmatice. Ele au avut un impact extrem de puternic asupra psihicului omului primitiv, astfel încât au rămas impregnate în inconștient, care reproduce chiar și în zilele noastre imagini asemănătoare (Jung, 2011-1, p.327-329).

Inconștientul colectiv are așadar o amprentă ereditară moștenită din generație în generație, spre deosebire de cel personal care este acumulat pe durata existenței unui individ. Aceste două tipuri de inconștient, personal și colectiv împreună cu conștiința sunt în viziunea lui Jung cele trei trepte sufletești ale omului. Carl Jung deosebește în individ două sisteme psihice, unul personal format din conștiința considerată „ pe deplin personală” și inconștientul personal, iar celălalt sistem psihic nonpersonal, colectiv. Inconștientul colectiv este moștenit și este alcătuit din ceea ce Jung numește arhetipuri, care la rândul lor „pot deveni conștiente doar în mod mijlocit” (Jung, 2014, p.90). Sursele din care se poate deduce prezența arhetipurilor o constituie visele atât la vârstă adultă (deși mai rar) cât și cele din prima copilărie (între 3 și 5 ani), exercițiile de imaginație activă prin care se generează fantasme prin tehnici de concentrare intenționată, ideile delirante ale psihoticilor și fantasmele specifice stărilor de transă (Jung, 2014, p.103).

Fiecărei situații de viață comună experienței mai multor oameni îi corespunde un anumit arhetip. Faptul că experiențele tipice s-au tot repetat de-a lungul istoriei și au avut un impact major asupra indivizilor din perioada în care s-au desfășurat, a dus la imprimarea lor în psihicul umanității. Transmiterea generațională a acestora s-a făcut însă fără imaginea asociată, mai exact ca „forme fără conținut” și atunci lor le mai rămân asociate doar tipuri specifice de abordare sau de acțiune. Natura lor este de aceea de tip compulsiv, prin urmare arhetipul fie se impune voinței și rațiunii și le domină pe acestea, fie generează un conflict care conduce la stări nevrotice și chiar patologice (Jung, 2014, p.99).

În ceea ce privește nevroza provenită din cauze pur personale, Jung afirmă că nu putem vorbi de prezența arhetipurilor. Însă când avem de-a face cu o nevroză colectivă cauzată de evenimente majore la nivel social, în care vorbim de o afecțiune similară împărtășită de mai mulți oameni, acestea își fac apariția. Arhetipul care apare în individ și este retrăit de acesta este acela care corespunde istoric unei situații cu o desfășurare similară din trecut. Forțele instinctuale specifice respectivului arhetip intră în acțiune și pot fi de multe ori imprevizibile și de aceea chiar periculoase, explozive. Carl Jung afirmă în acest context că „nu există rău căruia omul aflat sub dominația unui arhetip să nu-i cadă victimă” (Jung, 2014, p.98). În cuvinte mai simple, se poate descrie relația dintre arhetip și individ într-un anume context de viață, ca un anume tipar de comportament caracteristic unei anumite situații tipice de viață, pe care omul o are în comun cu strămoșii săi (Jung, 2014, p.99).

Bibliografie

1. Jung, C.G. (2004). OPERE COMPLETE – Volumul 6. Tipuri psihologice. Editura TREI:București.
2. Jung, C.G. (2011-1). OPERE COMPLETE – Volumul 8. Dinamica inconștientului. Editura TREI:București.
3. Jung, C.G. (2014). OPERE COMPLETE – Volumul 9/1. Arhetipurile și inconștientul colectiv. Editura TREI:București.