Din punct de vedere empiric cele mai clar caracterizate arhetipuri sunt acelea care influențează sau tulbură cel mai adesea Eul. Umbra este unul din aceste arhetipuri, pe lângă anima și animus, și chiar cel mai accesibil omului datorită faptului că majoritatea conținuturilor sale pot fi deduse din inconștientul personal. Excepție de la acest fapt fac doar acele caracteristici pozitive de personalitate care prin procesul refulării devin inconștiente și în cazul cărora vorbim de un impact negativ al Eului (Jung, 2005-2, p.13). Pentru a realiza și integra umbra, este nevoie ca individul să experimenteze în viață un număr considerabil de decizii morale greșite care îi acordă oportunitatea de a cunoaște propriile caracteristici sumbre. În acest context vorbim de umbră ca și problematică de natură morală de-a dreptul provocatoare, în procesul de întregire a personalității. În procesul de autocunoaștere, omului îi este indispensabil să își cunoască umbra, iar procesul în sine este de cele mai multe ori unul anevoios și îndelungat, căruia individul îi opune o considerabilă rezistență (Jung, 2005-2, p.14).

În alcătuirea umbrei intră, în viziunea lui Carl Jung, trăsăturile sumbre ale caracterului și alte elemente de inferioritate de o natură emoțională, care pe lângă natura emoțională specifică dețin o oarecare autonomie de manifestare, de tip posesiv și obsesiv. Emoția văzută ca un fenomen care i se întâmplă omului, iar acesta doar o experimentează, conduce la ideea necesității unui oarecare control asupra ei în vederea adaptării individului. Nivelul primitiv, inferior al personalității omului, unde există cea mai redusă adaptabilitate, se manifestă printr-un comportament specific omului primitiv, lipsit de apreciere morală și autocontrol (Jung, 2005-2, p.15).

Umbra deține o capacitate considerabilă de integrare în personalitatea conștientă, trăsăturile sale proprii fiind mai ușor de integrat în personalitate, însă nu totală. Fenomenul de proiecție este cel care stă la baza rezistenței opuse împotriva controlului moral, fapt care duce la dificultăți în influențarea și respectiv integrarea trăsăturilor de personalitate proiectate. Proiecțiile sunt de departe cel mai greu de recunoscut și de cunoscut în interiorul unui individ, recunoaștere care necesită o performanță morală ce depășește limitele obișnuite. În cazul proiecțiilor, sursa emoțiilor proprii se găsește mereu în exterior, în individul pe care se proiectează la un anumit moment, iar acest aspect pune piedici considerabile atât înțelegerii, cât și voinței (Jung, 2005-2, p.16). Partea psihică care proiectează este inconștientul, ceea ce duce la posibilitatea ca omul să nu conștientizeze deloc proiecțiile proprii, situație în care vorbim de o libertate de acțiune a factorului inconștient care le produce. Acest fapt îl determină pe individ să își creeze o concepție despre mediul său și despre lume de natură iluzorie, cu un standard al realității mult îndepărtat de adevărul obiectiv și respectiv imposibil de atins. Toate acestea duc în cele din urmă la izolarea individului, atunci când proiecția îmbracă haina unei rele voințe din partea celor din jur (Jung, 2005-2, p.17).

Există însă, dincolo de umbră și alte proiecții care nu pot fi conștientizate și integrate, mai exact proiecțiile care țin de imaginea sexului opus în individ. Atunci când sursa proiecțiilor este sexul opus, vorbim de anima la bărbați și de animus la femei, arhetipuri care corespund unul altuia și care la fel ca și umbra sunt caracterizate de inconștiență și de autonomie. Dintre acestea, umbra poate fi conștientizată cu cea mai mare ușurință, fapt care depinde însă și de distanța la care se află conținuturile ei față de conștiință. Cu cât conținuturile sunt mai ancorate în inconștientul personal, cu atât este mai posibilă integrarea lor, cu cât sunt mai îndepărtate, mai precis aparțin inconștientului colectiv, respectiv arhetipurilor anima și animus, cu atât integrarea lor este mai imposibilă. Carl Jung spune în acest context un lucru extrem de profund, prin afirmația că aparține de domeniul posibilului ca omul să recunoască ceea ce este relativ rău în natura umbrei, însă este „o experiență pe cât de rară, pe atât de zguduitoare să te uiți în ochii răului absolut” (Jung, 2005-2, p.19).

Bibliografie

1. Jung, C.G. (2005-2). OPERE COMPLETE – Volumul 9/2. Aion. Contribuții la simbolistica Sinelui. Editura TREI:București.