Pentru a înțelege ideea de arhetip este necesar să definim conceptul de imagine. Prin imagine, Jung se referă la reprezentarea imaginară din psihic ce face referire în mod indirect „la percepția obiectului exterior” și nu la „copia psihică a obiectului exterior”. Această reprezentare imaginară se fondează „pe activitatea imaginară a inconștientului” care apare în conștiință sub forma unei viziuni sau a unei halucinații, fără însă avea caracter patologic. Ea nu înlocuiește realitatea, așa cum o fac halucinațiile în cazurile patologice, ci este doar o imagine interioară diferită de experiențele senzoriale (Jung, 2004, p.744). Deși acest tip de imagine nu deține o valoare autentică, individul îi poate atribui o considerabil de mare importanță ca trăire a sa sufletească, ea devenind prin aceasta o realitate interioară cu valoare psihologică care depășește uneori chiar și importanța realității sale exterioare. În acest context individul se va adapta mai degrabă la exigențele interioare decât la realitatea exterioară (Jung, 2004, p.745). Imaginea interioară are o natură complexă și funcționează ca un tot unitar ce are un sens autonom, propriu ei. În ea se ilustrează situația psihică globală la momentul manifestării ei a acelor conținuturi inconștiente care sunt relaționate între ele la momentul respectiv. Conștiința, pe lângă rolul său de a inhiba materialele inconștiente necorespunzătoare, are rolul de a stimula apariția în conștiință a materialelor inconștiente subliminale, care sunt deja pregătite să pătrundă în conștiință, dar nu au avut la dispoziție cadrul necesar pentru a realiza acest proces. Imaginea deține așadar un fragment inconștient și unul conștient și nu poate fi înțeleasă fără a se lua în calcul relația dintre cele două (Jung, 2004, p.746).
În funcție de natura inconștientului care participă împreună cu conștiința la formarea unei anumite imagini, se deosebește o imagine personală la care participă inconștientul personal și una colectivă la care participă inconștientul colectiv. Această imagine colectivă are un caracter mai degrabă arhaic și este în viziunea lui Jung o imagine primordială pe care acesta o numește și arhetip. Ceea ce o face colectivă este faptul că ea se regăsește ca fiind comună oamenilor ce formează popoare întregi sau chiar epoci istorice întregi. Un exemplu concret aici ar fi motivele mitologice fundamentale care se aplică tuturor oamenilor indiferent de rasă sau de perioada istorică în care aceștia au trăit sau trăiesc (Jung, 2004, p.747-748).
Un alt element important de luat în considerare atunci când vorbim despre arhetipuri îl reprezintă instinctele, a căror existență este de altfel, chiar și din punct de vedere biologic, de necontestat atât la animale cât și la oameni, ce au o oarecare influență asupra psihologiei acestora. „Instinctele sunt factori motivaționali ereditari non-personali”, răspândiți universal, care de cele mai multe ori se regăsesc îndepărtați de conștiință sau chiar de pragul subliminal, putând fi, prin urmare, profund inconștienți. Din punctul de vedere al esenței lor, instinctele nu au o formă nedeterminată și vagă, ci mai degrabă sunt specific orientate în funcție de scopurile lor intrinseci. În viziunea lui Jung, ele reprezintă analogii precise ale arhetipurilor, de o asemenea exactitate încât pot fi considerate chiar ca și „copiile inconștiente ale instinctelor”. Plecând de la aceste idei, Carl Jung afirmă că arhetipurile sunt modele fundamentale ce stau la baza comportamentului instinctiv (Jung, 2014, p.91). Dintre procesele umane cele mai influențate de către aceste principii universale înnăscute se pot enumera percepția, gândirea și fantezia. Atribuirea anumitor conținuturi inconștientului colectiv nu este o sarcină ușoară, întrucât multe dintre conținuturile celor trei procese enumerate, pot fi rezultantele educației și culturii, prin urmare nu pot fi considerate cu adevărat arhetipale (Jung, 2014, p.92).
Conceptul de instinct, frecvent folosit în societate, duce mereu cu gândul la o acțiune de natură instinctivă. El reprezintă un tip de comportament care nu are o cauză de proveniență și nici un scop bine definit, respectiv un scop deplin conștient, ci este mai degrabă o „constrângere lăuntrică obscură”. Acțiunea instinctivă are asociată o motivație psihologică inconștientă, spre deosebire de procesele conștiente cărora le este mereu asociată o „continuitate conștientă a motivațiilor lor”. În viziunea lui Jung, acțiunea instinctivă se manifestă ca o întrerupere bruscă a continuității conștiinței, și plecând de la ideea aceasta o consideră ca fiind un proces inconștient (Jung, 2011-1, p.265). Important de subliniat aici este că nu toate procesele inconștiente cu caracter constrângător sunt instincte. Alte exemple de constrângeri inconștiente, pe lângă instincte, ar fi afectele impulsive, gândurile obsesive, ideile spontane, capriciile, angoasele și depresiile etc. Mecanismul lor seamănă cu cel instinctiv, însă nu se impun ca atare (Jung, 2011-1, p.266). Instinctele fac referire doar la procesele inconștiente moștenite pe cale ereditară care se repetă în orice circumstanță a vieții într-o formă uniformă și regulată (Jung, 2011-1, p.267).
Un alt factor important în această discuție îl reprezintă intuiția care, la fel precum instinctele, au la bază procese inconștiente care pătrund în conștiință întrerupând fluxul continuu al acesteia. Jung definește intuiția ca fiind un proces de percepție inconștientă ce se regăsește la polul opus al activității senzoriale conștiente. Atunci când se vorbește despre intuiție se are în vedere o anume sesizare de natură instinctivă. De aici se poate deduce că intuiția îi este analoagă instinctului, însă într-un mod ușor diferit. În timp ce instinctul este un impuls care împinge individul către o activitate complexă sau complicată, intuiția este doar o sesizare inconștientă a unei situații complexe sau complicate. Carl Jung vede în acest context intuiția ca o „răsturnare a instinctului” care îi împărtășește totuși potența acestuia (Jung, 2011-1, p.269). Intuiția înnăscută stă la baza imaginilor primordiale, mai exact a arhetipurilor percepției și înțelegerii, și funcționează ca o condiție a proceselor psihice determinată aprioric. Instinctele stau la baza modului de viață specific umanității în același mod în care arhetipurile au capacitatea de a constrânge intuiția și percepția către forme specifice umanității. Jung afirmă aici că instinctele și arhetipurile intuiției sunt cele care construiesc inconștientul colectiv (Jung, 2011-1, p.270).
Pulsiunile se suprapun în acest context cu modul arhaic moștenit dând naștere tiparelor de comportament. Individul își realizează și trăiește în mod natural propriile tipare de comportament, cu o mai mare ușurință și naturalețe comparativ cu acțiunile impuse de liberul arbitru. Tiparele de comportament ne ajută să vedem cu claritate limitele liberului arbitru. Cu cât individul este mai împământenit în tiparele sale de comportament, iar liberul său arbitru are o influență mai limitată, cu atât el este mai apropiat de natura lui primitivă, iar conștiința sa este influențată mai mult de inconștient. Tiparele de comportament nu au totuși o conotație negativă, căci înainte de toate ele funcționează ca și „reglatori ai sferei pulsionale” și sunt de aceea indispensabili omului. Eficiența tiparelor de comportament nu este totuși absolută, ci poate fi limitată prin libertatea de voință (Jung, 2011-1, p.398).
Carl Jung descrie pe larg în lucrările sale următoarele arhetipuri culturale (cu precădere din basme) și religioase: Dumnezeu, Mama cu opusul ei Mama vitregă sau Vrăjitoarea, Tatăl sau chiar Bătrânul înțelept cu opusul său Bătrânul vrăjitor, Copilul (Infans), Eroul, Tricksterul (din mitologia indiană) sau Satana în cultura noastră, Spiritul, Animalul. Acestea sunt considerate ca fiind formele arhetipale universale. Pe lângă acestea, cu un caracter mai personal, se diferențiază arhetipurile: Persona, Umbra, Anima cu corespondentul ei în sexul opus – Animus și Sinele, ce au roluri și corespondențe diferite fie cu inconștientul personal, fie cu lumea exterioară.
Bibliografie
- Jung, C.G. (2004). OPERE COMPLETE – Volumul 6. Tipuri psihologice. Editura TREI:București.
- Jung, C.G. (2011-1). OPERE COMPLETE – Volumul 8. Dinamica inconștientului. Editura TREI:București.
- Jung, C.G. (2014). OPERE COMPLETE – Volumul 9/1. Arhetipurile și inconștientul colectiv. Editura TREI:București.





